Unele considerații asupra jurisprudenței CEDO privind arbitrajul internațional privat sportiv.

Sumar

I. Consideratii generale asupra spetei MUTU.ADRIAN vs. Elevatia

1. Recunoasterea Tribunalului arbitral sportiv de la Lausanne (TAS), constituit conform legii elvetiene ca o instanta, in parametrii art. 6 (1) din Conventie

2. Arbitrajul voluntar si arbitrajul fortat

3. Jurisprudenta selectiva a TAS-Lausanne
3.1. Aplicarea indirecta a art. 6 (1) din Conventie si a jurisprudentei CEDO in materie
3.2. Asupra independentei si impartialitatii TAS
3.3. Aplicarea principiilor la speta

II. Speta Platini vs. Elvetia (cauza nr. 526/2018) – decizia de inadmisibilitate din 11.02.2020-art. 8 din Conventie-respectarea dreptului la viata privata
1. Obiectul si hotararile atacate
2. Considerentele selective ale decizie de respingere a cererii ca inadmisibila

 

I. Consideratii generale asupra spetei MUTU.

1. Recunoasterea Tribunalului arbitral Sportiv – TAS, constituit conform legii ca o instanta, in sensul art. 6 (1) din Conventie

1.1. In mod constant in jurisprudenta Tribunalului Federal al Elvetiei si in cea a CEDO s-a acceptat validitatea arbitrajului privat, institutionalizat sau ad-hoc sub anumite conditii restrictive aplicabile si unui tribunal de drept comun:

– tribunalul sau curtea de arbitraj sa fie constituita conform legii;

– sa indeplineasca cerintele de independenta si impartialitate ale unui proces echitabil si intr-un timp rezonabil, stabilite de art. 6 (1) din Conventie si de jurisprudenta unanima a Curtii.

In acest sens, Curtea nu a facut nicio distinctie intre arbitrajul comercial si cel sportiv institutionalizat, obligatoriu, TAS – Lausanne, care raspunde nu numai intereselor organizatiilor sportive, ci in egala masura si sportivilor, membri ai acestor organizatii” (par. 78, Hotararea Mutu, 2019).

Dimpotriva, „Curtea garanteaza oricarei persoane dreptul de acces la un tribunal pentru toate contestatiile relative la drepturile si obligatiile cu caracter civil; deci acest drept de acces la tribunal recunoscut de art. 6 (1) nu este absolut; el se preteaza la limite, implicit admise, stabilite printr-o reglementare a statelor contractate, care se bucura de o anumita marje de apreciere” (par. 92-93).

1.2. „Acest drept la un tribunal nu implica in mod necesar dreptul de a putea sesiza o jurisdictie de tip clasic, integrata structurilor judiciare ordinare ale statului. Art. 6 nu se opune, deci, sa fie create tribunale arbitrale in scopul de a solutiona litigii de natura patrimoniala dintre particulari, clauzele contractuale arbitrale pentru interesati prezentand avantaje substantiale admise de Conventie” (par. 94).

2. Arbitrajul voluntar si arbitrajul fortat

2.1. In cadrul arbitrajului fortat, impus de lege, partile nu au nicio posibilitate de a sustrage litigiul lor procedurii si deciziei unui tribunal arbitral. Acest, deci trebuie sa ofere toate garantiile prevazute de art. 6 (1) din Conventie (a se vedea hotararea SUDA c. R. Cehe nr. 1643/06 din 28.10.2010).

2.2. In schimb, intr-un arbitraj voluntar, liber consimtit, nu se pun aceleasi probleme, in parametrii stabiliti prin art. 6 (1) din Conventie. Drept urmare, partile sunt libere sa sustraga jurisdictiilor ordinare anumite litigii izvorate din executarea unui contract, prin conventia arbitrala ele renuntand voluntar la unele drepturi garantate de Conventie.

Totusi, aceasta renuntare nu poate avea efect si asupra unui minim de garantii procedurale.

2.3. „Curtea constata ca Legea de Drept International Privat – LDIP elvetiana reflecta o modalitate politica legislativa care raspunde dorintei legislatorului elvetian de a creste atractivitatea si eficacitatea arbitrajului international in Elvetia, iar valorificarea acestui arbitraj constituie un scop legitim.

Relativ la arbitrajul specific sportiv, Curtea considera ca exista un anumit interes ca litigiile care se nasc in cadrul sportului profesionist, in special cele care comporta o dimensiune internationala, pot fi supuse unei jurisdictii specializate care poate decide rapid si economic.

Recurgerea la un tribunal arbitral international unic si specializat faciliteaza o anumita conformitate procedurala si intareste securitatea juridica, iar sentintele acestuia pot face obiectul unui recurs la jurisdictia suprema, respectiv Tribunalul Federal din Elvetia, care statueaza printr-o decizie definitiva.”

3. Jurisprudenta Tribunalului de Arbitraj Sportiv – TAS de la Lausanne

3.1. Acceptand jurisdictia TAS, reclamantii dispun de o speranta legitima ca intr-o cale de atac la Tribunalul Federal sa beneficieze de aplicarea „indirecta” a art. 6 (1) din Conventie si a jurisprudentei CEDO in materie.

3.2. In speta Adrian Mutu c. Elvetiei, Curtea a trebuit deci sa determine daca acceptarea acestei jurisdictii TAS („fortata”) releva o alegere „libera, licita si fara echivoc” in sensul jurisprudentei sale privind arbitrajul voluntar comercial (a se vedea hotararile Eiffuge S.A. si altii, Transporter Flunais de Sado s.a.).

In jurisprudenta sa, Tribunalul Federal a admis, relativ la TAS, ca „sportivii care doresc sa participe la o competitie” organizata sub controlul unei federatii sportive, a carei reglementare prevede recursul la arbitrajul prin acceptarea clauzei arbitrale si care adera la statutul acelei federatii, este un sportiv profesionist, confruntat cu dilema: „Sa consimta la arbitraj sau sa practice sportul ca diletant”!

Curtea retine insa ca „singura cale oferita unui sportiv profesionist pentru a castiga in viata nivel profesionist, practicand disciplina sa sportiva, este sa accepte clauza de arbitraj”.

In aceasta privinta, Curtea a decis ca acceptarea jurisdictiei TAS este o optiune ca un „arbitraj fortat” in sensul jurisprudentei sale, care trebuie insa sa ofere garantiile prevazute de art. 6 (1) din Conventie” (par. 115).

3.3. Asupra independentei si impartialitatii TAS

3.3.1. Pentru a stabili daca un tribunal poate fi „independent” in sensul art. 6 (1) din Conventie, trebuie sa se tina cont in special de modul de desemnare si de durata mandatului membrilor, dar si de existenta unei protectii contra presiunilor exterioare si unei aparente de independent.

Impartialitatea se defineste prin absenta ideii de prejudecata sau de „parti-pris”. Conform jurisprudentei CEDO, impartialitatea, in sensul art. 6 (1), trebuie sa se aprecieze dupa un criteriu subiectiv, tinand seama de convingerile personale si de credinta ale celui care judeca, cat si dupa un criteriu obiectiv, constand in a determina daca tribunalul ofera, in special prin compunerea sa, garantiile suficiente pentru a exclude orice indoiala legitima asupra impartialitatii.

„Frontiera intre impartialitatea subiectiva si cea obiectiva nu este totusi ermetica, intrucat nu numai conditia unui judecator poate, din punctul de vedere al unui observator exterior, sa antreneze indoieli obiective justificate.

In materie, chiar si aparentele pot releva importanta in care, cum se spune intr-un adagio englez, „justice must not only be done, it must also be seen to be done”!

In final, cele doua concepte sunt strict legate si, in raport de circumstante, se poate apela la un „examen conjunct” (par. 141-144).

3.3.2. Aplicarea acestor principii la speta

In jurisprudenta Curtii s-a statuat ca art. 6 din Conventie nu se opune ca aceste tribunale arbitrale sa fie create in scopul de a judeca anumite litigii patrimoniale dintre particulari, clauzele contractuale prezentand pentru parti avantaje relevante in scopul administrarii justitiei.

„Curtea admite ca, in materie de arbitraj comercial si de arbitraj sportiv, consimtit intr-o maniera libera, licita si neechivoca, notiunile de independenta si impartialitate vor putea fi interpretate cu suplete, in masura in care esenta sistemului arbitral raspunde nominalizarii instantelor decizionale prin partile in litigiu”.

Or, in speta Curtea a decis ca renuntarea la drepturile garantate de art. 6 (1) de reclamant nu a fost libera si „fara echivoc”, iar in consecinta, procedurile de arbitraj trebuiau sa ofere garantiile prevazute de art. 6 (1).

In acest cadru, Curtea retine ca, chiar daca TAS a fost emanatia unei fundatii de drept privat, el beneficiaza de plenitudine de competenta pentru a judeca, pe baza normelor de drept si a procedurilor organizate, in orice problema de fapt si de drept care este supusa in litigiile cu care este sesizat. Sentintele sale pronunta solutii de tip jurisprudential acestor litigii si pot face obiectul unui recurs la Tribunalul Federal in circumstantele limitative enumerate in art. 190-192 din LDIP – Legea de drept international privat a Elvetiei” (par. 147-148).

3.3.3. Printre altele, Tribunalul Federal, in jurisprudenta sa, a considerat sentintele adoptate de TAS ca „veritabile hotarari, asimilabile cu cele ale unui tribunal de stat”.

In momentul statuarii asupra cauzelor respective, prin jocul combinat al LDIP si a jurisprudentei Tribunalului Federal, TAS a avut, deci, aparentele unui „tribunal stabilit de lege” in sensul art. 6 (1).

3.3.4. In speta, formatia arbitrala (instanta) care a solutionat litigiul a fost compusa din trei arbitri, toti alesi de pe lista stabilita de Curtea Internationala de Arbitraj Sportiv – CIAS, dupa modalitatile statutare, lista care cuprinde 300 de arbitri si care nu prezinta elemente factuale de natura a crea indoieli asupra independentei si impartialitatii lor.

In acest sens, Curtea apreciaza jurisprudenta Tribunalului Federal dupa care sistemul listei de arbitri satisface exigentele constitutionale de independenta si de impartialitatea aplicabila Tribunalului arbitral si ca TAS functioneaza ca o instanta de apel exterioara federatiilor internationale, avand aparenta unei autoritati judecatoresti, independenta de partile in litigiu (a se vedea si Hotararea din 04.02.2019 a CEDO-Extras in Titlul VI, pct. 5.1).

II. Speta Platini vs. Elvetia (cauza nr. 526/2018)-decizia de inadmisibilitate din 11.02.2020-art. 8 din Conventie-respectarea dreptului la viata privata

1. Obiectul si hotararile atacate.

Decizia arbitrala a TAS care a condus la suspendarea disciplinara din sporturile profesioniste este inadmisibila.

Reclamantul a indeplinit functii inalte la FIFA si de presedinte UEFA. A primit un „supliment” de salariu de 2 milioane de CHF de la FIFA. In 2015 au fost deschise proceduri disciplinare contra sa pentru incalcarea codului de etica al FIFA; in final, TAS i-a aplicat o suspendare de 6 ani, redusa a 4 ani de Curtea de Arbitraj Sportiv (CAS), de la Lausanne.

Tribunalul Arbitral s-a declarat competent respingand recursul reclamantului.

Curtea Europeana s-a declarat competenta si a examinat aplicarea parametrilor jurisprudentei sale asupra art. 8 din Conventie la specificul cauzei, analizand, succesiv, hotararile instantelor arbitrale private si decizia Tribunalului Federal al Elvetiei.

Respingerea recursului reclamantului de Tribunalul Federal i-a conferit decizie arbitrale forta de RES JUDICATA in ordinea publica elvetiana, astfel ca actele si misiunile importante erau apte sa angajeze raspunderea statului in baza Conventiei (vezi Mutu.- nr. 40575/10). Deci, CEDO are competenta sa judece cererea reclamantului contra deciziei Tribunalui federal.

2. Avand in vedere caracterul specific al procedurii arbitrajului in sport, CAS a respins plangerile pe o maniera exhaustiva si analitica, pronuntand o decizie suficient de detaliata, examinand, in mod corespunzator, interesele in discutie.

Tribunalul federal, in recurs, a mentinut decizia CAS, pe baza unei „motivari plauzibile si convingatoare”, retinand ca durata suspendarii nu a fost excesiva in raport de criteriile stabilite de Tribunalul arbitral; reclamantului i s-a oferit garantii institutionale si procedurale adecvate unui sistem de organe judiciare, primele private si apoi instanta suprema de stat, care au examinat in mod adecvat interesele in discutie, cu argumente convingatoare.

Drept urmare, Curtea arata ca aceste decizii nu par arbitrare sau nefavorabile in mod manifest, ele urmarind NU doar scopul legitim al sanctionarii incalcarii normelor relevante, de catre un inalt oficial FIFA, dar si scopul de interes general al restabilirii reputatiei fotbalului si a FIFA.

Asadar, in raport de marja larga de apreciere, statul elvetian si-a indeplinit obligatiile pozitive, cererea fiind INADMISIBILA.

---

Autor: Prof. univ. dr. Marin Voicu | Sursa: juridice.ro